Posts filed under ‘Boys I like’
My favourite guys over 45
Acum 10 ani mi-ar fi fost imposibil sa fac un asemenea top. Mi-ar fi fost destul de greu si sa ma gandesc la vreun tip peste 45 de ani
Intre timp, insa, lucurile s-au schimbat; imi dau seama tot mai des ca toti preferatii mei se apropie de aceasta varsta, iar unii au depasit-o deja. In plus, I myself I’m getting older…
George Clooney – nascut in 1961, are 49 de ani acum si e mai gorgeous ca oricand.
More: Fuck Yeah George Clooney
Mats Wilander - nascut pe 22 August 1964 – 46 de ani
John Stamos - 19 August 1963 – 47 de ani – Guilty pleasure, can’t help it!
Jose Mourinho – 26 Ianuarie 1963 – 47 ani
Jeff Probst - 4 Noiembrie 1962 – 47 ani
Raúl González Blanco
The End of an Era – zilele astea la Real Madrid. Raúl pleaca, dupa aproape 16 ani. Marca ii dedica, cum alfel, un spatiu mare plin cu imagini, declaratii, recorduri. Istorie.

Un chaval de 17 años fue titular con el Real Madrid un 29 de octubre de 1994 en La Romareda. Nadía lo sabía, pero había comenzado la leyenda de Raúl González Blanco.

La imagen dio la vuelta al mundo. Era Raúl mandando callar al Camp Nou, territorio del eterno rival.

La Novena en Glasgow. Raúl levantó la Champions al cielo escocés. Fue la tercera y última Orejona del '7'.

Raúl celebró la 'Liga de las Remontadas' con su capote, el de siempre. Fue una tradición. Ganaba el Madrid y el '7' se ponía delante del toro.

Raúl y la Diosa del madridismo se han querido, se quieren y se seguirán queriendo. Eso lo sabe todo el mundo.

Lo hace Ramos porque se lo vio a Raúl. Sonaba el himno español y Raúl miraba al cielo y se sentía orgulloso de nacer en España.
Imaginile si comentariile de mai sus, de pe Marca. Mai multe, tot acolo.
Aici, cateva declaratii despre el ale marilor personalitati din lumea fotbalului.
Aici, un video cu momente din cariera lui.
Aici, un album cu coperti de la Marca dedicate lui.
Aici, un forum cu multe imagini, din viata sportiva si din viata personala.
Ce a insemnat Raúl pentru mine… nici n-as sti de unde sa incep. De la pasiunea pentru fotbal pe care mi-a starnit-o, la admiratia pentru filozofia lui de joc si de viata, la o adevarata crush. Si mii de imagini adunate si biografie scrisa si alte nebunii
Leonardo Di Caprio
Spre deosebire de ceilalti baieti publicati pana acum in categoria Boys I Like, pentru Leo n-am avut niciodata o crush. Nici macar in perioada Titanic, desi aveam pe atunci exact varsta potrivita pentru asta.
Totusi, cumva, nu foarte bine definit, Leo imi place. Cel mai mult, il consider un actor foarte talentat si am vazut multe din filmele lui. Imi da impresia unui actor care poate ‘duce’ un film de unul singur si imi aminteste putin de ‘vechiul Hollywood’. Nu sunt o mare fana a parerilos sale politice, de fapt in general nu imi plac entertainerii cu strong political opinions.
Un interviu interesant cu Leo, aici si cateva fotografii cu el de-a lungul anilor, mai jos:
My favourite tennis players
Cu steluta:
Goran a fost primul meu erou din tenis, la varsta la care e atat de usor sa iti descoperi/confectionezi eroi in/din figurile publice. Dar ramane impresionant pentru mine si acum prin tenacitatea, ambitia, umorul si felul lui de a aborda viata. A fost o lectie adanc invatata, in 2001, finala castigata de el la Wimbledon, tocmai in anul in care englezii i-au acordat o ultima sansa a carierei: un wild-card primit ca invitatie, poate, ca amintire a celor 3 finale jucate – si pierdute – aici, in anii 1992, 1994 si 1998. L-am revazut apoi cu placere de fiecare data pe Goran, atat pe teren in meciuri demonstrative, cat si in afara lui – si ramane acelasi show-man, nebun frumos si simpatic.
Andy a fost, in 2000, cand l-am vazut prima data, o revelatie. Un pusti exploziv, necizelat, cu tupeu, care intra pe teren fara emotii in fata adversarului, oricat de mare ar fi fost acesta si isi etala, aproape cu nerusinare, singura arma: serviciul. Dreapta era pe atunci departe de forma frumoasa pe care a capatat-o intre timp. A, dar mai avea o arma: picioarele, vorba lui Tiriac. Alerga de la un capat la altul al terenului, fara sa respire, transpirand din plin, dar fara sa se opreasca. Asa l-a invins in 2001, in turul 2 la Roland Garros pe Michael Chang, fost campion la Openul francez – si asa si-a castigat un loc in lista de mea de tenismani preferati cu steluta. A urmat apoi sfertul de finala de la Australin Opne din 2003, cand a jucat un Younes El Aynaoui unul dintre cele mai frumoase meciuri pe care le-am vazut -5 ore pe teren, 5 seturi si un 21-19 in dreptul lui Andy in setul decisiv. In acelasi an, a venit si succesul de la US Open, sarbatorit de Andy cu bucurie de copil.
Eu il cunosc pe Rafa de cand avea 17 ani, si ma mandresc cu asta. Era tanar, ambitios, promitator de atunci. De asta il si urmaream, turneu de turneu, si asteptam cu incredere performantele care stiam ca vor veni, in ciuda accidentarilor dese de atunci. N-am fost dezamagita, evident. 4 Roland Garros, 1 Wimbledon si 1 Australian Open, deocamdata. Rafa e un exemplu de atitudine pozitiva pe teren, are o abordare a jocului exemplara din punctul meu de vedere: ambitie, spirit de competitie, determinare, perseverenta si incapatanare. Timpul si experienta i-au modelat si mai mult mentalitatea de jucator si pot spune ca si-a format deja o filozfie a jocului foarte apropiata de a mea. In plus, pentru mine jocul pe zgura e cel mai frumos iar Rafa il face atat de bine; e in acelasi timp exact si spectaculos. El este, in acest moment, cel mai cu steluta jucator pentru mine.
Cu liniuta:
Intre paranteze:
Eu nu sunt o suportera a lui Federer, n-am fost niciodata. Dar recunosc oricand, cu placere, ca este un jucator extraordinar. Multi tensimeni au declarat ca se simt onorati ca fac parte din aceeasi generatie cu el – si de fiecare data, declaratia nu mi s-a parut nici nesincer, nici fortata. E intr-adevar o placere sa il vezi jucand, cu atat mai mult in momentele in care este in zona. E o poezie a miscarii, a loviturilor, a geometriei. Poate cel mai impresionant lucru este usurinta (cel putin aparenta) cu care loveste si se deplaseaza. La fel de impresionanta mi se pare si prezenta lui in afara terenului; pare o persoana foarte echilibrata, un om bun in adevaratul sens al cuvantului. Da, nu sunt suportera lui, il numesc ‘nesuferit’ deseori, dar il consider unul dintre cei mai buni jucatori de pe terenurile de tenis.
Survivor
Am fost un mare fan Survivor – si inca sunt, in ciuda ‘gurilor rele’. Imi place show-ul, imi place competitia, imi place the social game, strategiile, aliantele, situatiile limita.
Am vazut toate sezoanele si cel mai mult mi-au placut:
- AFRICA
- COOK ISLAND
- PALAU
- MICRONESIA: FANS VS. FAVORITES
- PEARL ISLANDS
- ALL STARS
- HEROES VS. VILLAINS
Iar ca preferati i-am avut pe:





































